Antrenamentul musculaturii respiratorii reprezintă cea mai inovativă componentă a programului de recuperare în reabilitarea pulmonară. Această tehnica oferă beneficii semnificative îmbunătățind forța musculară, rezistența mușchiul plămânilor și crescând capacitatea de efort a pacientului. În primul rând trebuie să înțelegem cum funcționează sistemul respirator.

Sistemul respirator este format dintr-un grup de țesuturi și organe care facilitează schimbul de gaze între organism și mediu pentru a se asigura una dintre funcțiile vitale. Sistemul include căile respiratorii, plămânii, alături de vasele de sânge și mușchii respiratori. Mușchiul plămânilor sunt alcătuiți din țesut elastic care se întinde și revine la forma inițială, în funcție de mișcările respiratorii. Căile aeriene (traheea, bronhiile) sunt alcătuite din țesut muscular neted și cartilaj.

Schimbul de gaze respiratorii (oxigen și dioxid de carbon) are loc la nivelul alveolelor pulmonare, niște structuri microscopice în formă de saci care au o vascularizație foarte bogată ce aduce sângele în contact strâns cu aerul. Acești saci cu aer comunică cu mediul extern printr-un sistem de conducte aeriene. Cea mai mare este traheea, care dă naștere celor două bronhii principale care se vor ramifica la intrarea în plămân în bronhii secundare și terțiare și apoi în bronhiole.

Mușchii inspiratori sunt mușchii care cresc volumul cutiei toracice. Diafragmul este muschiul respirator principal, care se aplatizeză atunci când se contractă. Alături de diafragm, mușchii intercostali participă la modificarea volumului toracic.

Obiectivele antrenamentului mușchiului plămânilor au ca scop ameliorarea tusei, expectorației, dar în special ameliorarea dispneei, tonifierea musculaturii respiratorii, creșterea eficienței mușchilor respiratori, creșterea volumelor de aer mobilizate, controlarea și coordonarea ritmului respirator, prevenirea închiderii premature a căilor respiratorii în expir în cazul pacienților astmatici.